1. [DEX '09] SCĂRMĂNĂTURĂ, scărmănaturi, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. Fig. (Fam.) Bătaie, scărmăneală. – Scărmăna + suf. -ătură.
2. [MDA2] scărmănătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~mân~ / Pl: ~ri / E: scărmăna + -tură] 1 Scărmănat1 (1). 2 (Ccr) Lână scărmănată. 3 (Pfm) Păruială.
3. [DEX '98] SCĂRMĂNĂTURĂ, scărmănături, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. Fig. (Fam.) Bătaie, scărmăneală. – Scărmăna + suf. -ătură.
4. [DLRLC] SCĂRMĂNĂTURĂ, scărmănături, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concretizat) lînă scărmănată. 2. Fig. Scărmăneală. Nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună. CREANGĂ, P. 268. Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102.
5. [Șăineanu, ed. VI] scărmănătură f. 1. acțiunea de a scărmăna și efectul ei; 2. fig. trânteală: să-i dau o scărmănătură bună CR.
6. [Scriban] scărmănătúră f. Modu de a scărmăna. Lînă scărmănată. Fig. Bătaĭe, trînteală: ĭ-a dat (orĭ tras) o scărmănătură.
7. [MDA2] cărmănătură sf vz scărmănătură
8. [MDA2] scărmânătură sf vz scărmănătură
9. [DOOM 3] scărmănătură s. f., g.-d. art. scărmănăturii; pl. scărmănături
10. [DOOM 2] scărmănătură s. f., g.-d. art. scărmănăturii; pl. scărmănături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL