1. [MDA2] scârlionț sm [At: TDRG / P: ~li-onț / V: (reg) ~lăonț, ~lăunț, zgârlăunte, zgâr~ / E: s- + cârlionț] 1 (Pop) Cârlionț (1). 2 (Olt; îf scărlăunț) Fiecare dintre capetele scândurilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele.
2. [MDA2] scărlăunț sm vz scârlionț
3. [MDA2] scârlăonț sm vz scârlionț
4. [MDA2] zgârlăunte sm vz scârlionț
5. [MDA2] zgârlionț sm vz scârlionț
6. [Scriban] cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.
7. [Scriban] scărlăúnț V. cîrlionț.
8. [Scriban] scîrliónț V. cîrlionț.
9. [DAR] scârlionț, scârlionți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL