1. [MDA2] scarlat s [At: DRLU / V: schirlet / Pl: ? / E: it scarlatto, lat scarlatus] (Înv) 1 Stofă de culoare stacojie. 2 (Nob) Culoare stacojie.
2. [MDA2] schirlet s vz scarlat
3. [Șăineanu, ed. VI] schirlet n. od. un fel de materie stacojie: tâmbar negru de schirlet. [Turc. ISKERLET (din it. scarlato); v. șocărlat].
4. [Scriban] schirlét n., pl. urĭ (turc. iskerlet, d. it. scarlatto. V. șocîrlat). Vechĭ. Un fel de stofă stacojie saŭ și alt-fel: un timbar negru de schirlet (Șăĭn.).
5. [DER] schirlet (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare roșie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui șocîrlat, s. n. (înv., Mold., țesătură stacojie), prin intermediul mag. sakarlát.
6. [Onomastic] SCARLAT cf. lat. med. scarlatum „catifea roșie” (Rel p. 396). ital. scarletta, ngr. σϰαρλᾶτον, tc. iskerlet „ștofă (sau numai culoare) stacojie”; antroponim grec, echivalat cu apuseanul Carol, adus la noi după 1600. 1. – zis și Carol Vîrnav (RI VI 65); – zis Carol Rosetti, – Calimah Vvd; Scărlati (BCl V 37); Scărlăt/escu; -easca, -ești, -oaia ss. 2. Cu afer.: Cărlat, S. (BCI V 34); -i (ib. 36); Cărlate (Sur XI). 3. Scărlet (Tec I; Costin; BCI I) zis și Scrălei (Sd XVI 183, 196). 4. Scherlet 1602 (17 B I 53, II 278). 5. Cu afer. și sincopă: Cherlești s. fostul jud. Olt (IO 7) < *Scherlet + ești. 6. Scîrlet (Bir I; Arh etc.).
7. [DAR] scarlat s.n. (înv.) 1. stofă de culoare stacojie. 2. culoare stacojie.
8. [DAR] schirlet s.n. (înv.) un fel de țesătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL