1. [MDA2] scârbire sf [At: BIBLIA (1688), 1212/37 / V: (îvr) ~bui~ / Pl: ? / E: scârbi] 1 (Rar) Supărare. 2 Amărăciune (3). 3 Bocet (3). 4 (Înv) Regret. 5 (Înv) Mânie. 6 Ură. 7 (Reg) Răsteală. 8 (Reg) Ciondăneală (1). 9 Senzație ori sentiment de scârbă1 (9) față de cineva ori ceva Si: dezgust, îngrețoșare 10 (Rar) Renegare.
2. [DEX '09] SCÂRBI, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
3. [MDA2] scârbi [At: PSALT. 52 / Pzi: ~besc / E: slv скръбѣти] 1-3 vitr A (se) supăra. 4-6 vitr A (se) amărî. 7 vr (Reg) A boci (la sau după un mort). 8 vr (Înv) A regreta. 9 vr (Înv) A se mânia. 10 vr A urî. 11 vr (Reg) A se răsti1 (la cineva). 12 vrr (Reg) A se ciondăni. 13-14 vrt(f) A avea sau a face să aibă o senzație ori un sentiment de scârbă1 (9) față de cineva sau de ceva Si: a (se) dezgusta (1-2), a (se) îngrețoșa. 15 vr (Rar) A renega.
4. [MDA2] scârbuire sf vz scârbire
5. [DLRLC] SCÎRBI, scîrbesc, vb. IV. Refl. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Tranz. A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I. 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.
6. [Șăineanu, ed. VI] scârbì v. 1. a-i fi cuiva scârbă: se scârbește de toate; 2. a se mâhni: auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.
7. [Scriban] scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).
8. [DOOM 3] scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, 3 sg. scârbește, imperf. 1 scârbeam; conj. prez. 1 sg. să scârbesc, 3 să scârbească
9. [DOOM 2] scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 să scârbească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL