1. [MDA2] scarandivi vr [At: VARLAAM / V: ~izi, ~rân~, scărăn~ / Pzi: ~vesc / E: slv скарѧдовати сѧ] (Înv) A-i fi scârbă (de ceva sau de cineva) Si: a se îngrețoșa.
2. [MDA2] scalandiv[1], ~ă a vz scarandiv
3. [MDA2] scaradin[1], ~ă a vz scarandiv
4. [MDA2] scarandif, ~ă a vz scarandiv
5. [MDA2] scarandiu, ~ie[1] a vz scarandiv
6. [MDA2] scarandiv, ~ă [At: (a. 1784) DR. IV, 1059 / V: ~aladiv, ~if, ~iu, scărândav, scărândea, scândaliv[1], zgarantiv, zgărăndiv / Pl: ~i, ~e / E: ns cf slv скарѧдьнъ, rom scarandivi] (Reg; d. oameni și animale) 1 Care este năzuros, dificil la mâncare. 2 (Pex) Care are o constituție delicată.
7. [MDA2] scarandizi v vz scarandivi
8. [MDA2] scarândivi v vz scarandivi
9. [MDA2] scărăndivi v vz scarandivi[1]
10. [MDA2] scărândav, ~ă a vz scarandiv[1]
11. [MDA2] scărândea a vz scarandiv[1]
12. [MDA2] scândaliv, ~ă a vz scarandiv
13. [MDA2] zgarandiv[1], ~ă a vz scarandiv
14. [MDA2] zgărăndiv, ~ă a vz scarandiv
15. [Scriban] scarandív, -ă adj. (vsl. skerendivŭ, dezgustător. V. scandră și scărăndivesc). Munt. Mold. Rar. (rev. I. Crg. 2, 218 și Șez. 30, 167). Plăpînd la mîncare, ligav, care se îngrețoșează ușor. – În Mold. sud și -díŭ, în Trans. (Bîrsa) zgarandiv și zgărăndiv.
16. [Scriban] scarandizésc v. scărăndivesc.
17. [Scriban] scărăndivésc (mă) v. refl. (vsl. skarendovati, sen. V. scarandiv). Vechĭ Mă dezgust (mă îngrețoșez) de ceva. – Și scaran- și -dăvesc.
18. [Scriban] zgarandív, V. scarandiv.
19. [Scriban] zgărăndív, V. scarandiv.
20. [DER] scarandivi (-vesc, -it), vb. refl. – A se plictisi, a se dezgusta, a i se urî. – Var. scărăndivi. Sl. skarędovati sę „a urî” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. scarandiv (var. înv. scărăndiv, scarandiu, scărăndăv(ici)os), adj. (delicat, dificil, mofturos); scărăndăvitură, s. f. (înv., dezgust).
21. [DLRLV] SCARANDIVI vb. (Mold., ȚR) A-i fi scîrbă, a se îngrețoșa. A: Cum nu ți-i rușine a chema de carele înainte te-ai scarîndivit? VARLAAM. Și pentru aceastea nemică nicicum să scărăndăviia. CD 1698, 16r. B: De nește frîmseți ca acestea se scarandivește. CAZANIE (1642). Voiu pune sfatul mieu întru voi si nu să va sc<ă>răndăvi sufletul mieu de voi. P, 8v: cf. ST. LEX., 300: LEX., 46v. Variante: scarîndivi (VARLAAM), scărăndăvi (CD 1698, 16r; P, 8v. Etimologie: sl. skarędovati sę. Vezi si scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăviturâ, scărăndăvos.
22. [DAR] scarandivi, scarandivesc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greață, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngrețoșa, a se scârbi.
23. [DLRLV] SCARÎNDIVI vb. v. scarandivi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL