1. [MDA2] scărăndăvitură sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: scarandivi + -tură] (Îvr) Lucru grețos (1), scârbos.
2. [Scriban] scărăndăvitúră f., pl. ĭ. Cant. Lucru oribil.
3. [DLRLV] SCĂRĂNDĂVITURĂ s. f. (Mold.) Scîrbă, greață. A nebunului bolbăiturâ șie ură, iară altora scărăndăvitură este. CANTEMIR, IST., apud TDRG. Etimologie: scărăndăvi + suf. -tură. Vezi și scarandivi, scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăvos. Cf. scarandivire.
4. [DAR] scărăndăvitură, scărăndăvituri, s.f. (înv.) lucru grețos, scârbos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL