1. [MDA2] scăpătăciune sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIV, 282 / Pl: ~ni / E: scăpăta + ăciune] Sărăcire (1).
2. [DLRLC] SCĂPĂTĂCIUNE, scăpătăciuni, s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.
3. [DLRM] SCĂPĂTĂCIUNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.
4. [Scriban] scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL