1. [DLRLC] SCĂPĂRĂTOARE, scăpărători, s. f. (Mai ales la pl.) Obiecte (cremene, amnar etc.) care servesc la producerea de scîntei. Atunci trase, înfrigurat, din brîu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. SADOVEANU, O. A. II 163. Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. Dar las’ că am scăpărători. CREANGĂ, P. 132. ♦ (Regional) Chibrituri.
2. [Scriban] scăpărătoáre f., pl. orĭ (d. scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare (Cjb.). Pl. Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină).
3. [DEX '09] SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
4. [MDA2] scăpărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: scăpăra1 + -tor] 1 sf (Mpl) Instrument format din amnar, cremene și iască (sau fitil), cu care se scapără1, pentru a aprinde ceva Si: (pop) scăpărământ, (îvr) scăpărătură (1), (reg) scăpărar, scăpărici. 2 sf (Reg; spc; mpl) Chibrit (1). 3 sf (Reg; spc; mpl) Brichetă1. 4 sf (Rar; pex; mpl) Scânteie, flacără produse cu scăpărătoarea (1-3). 5 sf (Rar; mpl) Parte a unei cutii de chibrituri (acoperită cu un strat de fosfor roșu) pe care se freacă chibritul pentru a se aprinde. 6 sf (Trs; mpl) Percutor al unei arme de foc. 7 a (Mai ales d. surse de lumină) Care scapără1 (14). 8 sm (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca). 9 a (D. ochi, privire) Care scapără1 (20) Si: scânteietor (3), sclipitor (5). 10 a (Fig; d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresioneză puternic) Si: scânteietor (4), sclipitor (6), strălucitor. 11 a (Fig; d. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o inteligență sau un talent ieșite din comun Si: scânteietor (5), sclipitor (7), strălucitor.
5. [DLRLC] SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj. Scînteietor, strălucitor, sclipitor. Căpitanul era om bine legat, smolit, cu ochii scăpărători. SADOVEANU, O. VI 205. ◊ Fig. Cînd s-a întors, era alt om. Aceeași inteligență scăpărătoare, aceeași vervă seducătoare, dar cu totul alt mod de a gîndi. VLAHUȚĂ, O. A. 470.
6. [Șăineanu, ed. VI] scăpărători f. pl. unealtă de scăpărat: amnarul, cremenea și iasca fac scăpărătorile.
7. [DOOM 3] scăpărătoare s. f., g.-d. art. scăpărătorii; pl. scăpărători
8. [DOOM 2] scăpărătoare s. f., g.-d. art. scăpărătorii; pl. scăpărători
9. [DOOM 3] scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare
10. [DOOM 2] scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL