1. [DEX '09] SCÂNTEIOS, -OASĂ, scânteioși, -oase, adj. (Înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [Pr.: -te-ios] – Scânteie + suf. -os.
2. [MDA2] scânteios, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 56 / V: (îvr) ~eos / Pl: ~oși, ~oase / E: scânteie + -os] 1 (Înv) Scânteietor (2). 2 (Ent; reg; îs) Gândăcel ~ Licurici (Lampyris noctiluca). 3 (D. ochii, privirea etc. oamenilor) Scânteietor (3).
3. [Șăineanu, ed. VI] scânteios a. foarte luminos: luciri scânteioase NEGR. cu ochiul scânteios AL.
4. [MDA2] scânteos, ~oasă a vz scânteios
5. [DLRLC] SCÎNTEIOS, -OASĂ, scînteioși, -oase, adj. (Învechit) Strălucitor; scînteietor. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios. ALECSANDRI, P. III 17. ♦ (Despre ochi) Scînteietor, lucitor, Niște sprîncene lungi și negre pe sub cari luceau în fundul capului doi ochi mici, scînteioși. GANE, N. I 58. Privind fețele cele turburate cu ochi scînteioși, puteai gîci că nu le prea mergea bine. CONTEMPORANUL, III 571. Și văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată, Zburînd o herghelie de armăsari zmeioși Cu coamele în vînturi, cu ochii scînteioși. ALECSANDRI, P. III 283.
6. [DOOM 3] scânteios (înv.) adj. m., pl. scânteioși; f. scânteioasă, pl. scânteioase
7. [DOOM 2] scânteios (înv.) adj. m., pl. scânteioși; f. scânteioasă, pl. scânteioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL