1. [DEX '09] SCÂNDUREA, -ICĂ, scândurele, s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică.
2. [MDA2] scândurea sf vz scândurică
3. [MDA2] scânduri vt [At: DRLU / Pzi: ~resc / E: scândură] (Trs; Buc; c. i. scânduri) A bate în cuie.
4. [MDA2] scândurică sf [At: COD. VOR. 96 / 6 / V: ~rea / Pl: ~rele / E: scândură + -ică] 1-2 (Șhp) Scândură (1) mică Si: (pop) scândurice (1-2), (reg) scândureană (1-2), scânduriță (1-2), scândurușă (1-2), scânduruță (1-2). 3 (Trs; Dob; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig (1)). 4 (La războiul de țesut; reg) Tălpig (1). 5 (Trs; la războiul de țesut; îf scândurea) Lopățică. 6 (Trs; la jug; mpl) Bulfeu2. 7 (Reg) Scândură (28).
5. [DLRLC] SCÎNDUREA, -ICĂ, scîndurele și (rar) scîndurici, s. f. Diminutiv al lui scîndură. Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. C. PETRESCU, Î. II 181. Luai lădița cea de aur... și deschizînd-o, aflai într-însa niște scîndurele vechi. GORJAN, H. IV 138. Cu crîsnicul se mai pescuiește și cu ajutorul tălchigului, care-i făcut din o scîndurică de lemn bortit la capete. ȘEZ. IV 114.
6. [Scriban] scîndurícă f, pl. rele. Scîndură mică. Maĭ rar -rice.
7. [DOOM 3] scândurică s. f., g.-d. art. scândurelei; pl. scândurele
8. [DOOM 2] !scândurică s. f., g.-d. art. scândurelei; pl. scândurele, art. scândurelele
9. [DAR] scânduri, scânduresc, vb. IV (reg.; despre scânduri) a bate, a prinde, a fixa în cuie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL