1. [MDA2] scandară sf vz scandră
2. [DEX '09] SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. – Din fr. scander.
3. [MDA2] scanda vt [At: PROT. – POP. / Pzi: ~dez / E: fr scander] 1 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A marca măsura, descompunând în unități metrice sau silabice, în cursul recitării. 2 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A recita, scoțând în evidență alternanțele silabice. 3 (Pgn) A vorbi sau a recita în mod ritmic, accentuând fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări. 4 (C. i. fraze muzicale) A citi, a executa punând accentul pe timpii tari.
4. [MDA2] scandră sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~dară, ~dură / E: ns cf slv скарѧдиѥ, „murdărie”] 1 (Mol; Buc; îe) A-i fi ~ (sau scandură) A-i fi silă de ... 2 (Îae) A ezita să ...
5. [MDA2] scandură sf vz scandră
6. [DLRLC] SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers grec sau latin, descompunîndu-l în diferitele sale unități metrice sau silabice. ♦ A citi o frază muzicală accentuînd timpii tari. ♦ A accentua fiecare cuvînt, fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări (într-o recitare, cînd se strigă lozinci etc.). Mii de flori au zburat în văzduh, cuvintele pace și prietenie au fost scandate minute întregi în toate limbile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735.
7. [DN] SCANDA vb. I. tr. A marca măsura versurilor grecești sau latinești, descompunîndu-le în unitățile lor metrice sau silabice; a recita respectînd valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuînd fiecare cuvînt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punînd accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].
8. [MDN '00] SCANDA vb. tr. 1. a recita versuri (grecești sau latinești), descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice. ◊ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare)
9. [DLRC] SCANDA, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri grecești sau latinești, marcând unitățile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari.
10. [Șăineanu, ed. VI] scandà v. 1. a împărți un vers greco-latin în picioare; 2. a însemna cantitatea sau măsura versurilor.
11. [Scriban] * scandéz v.tr. (fr. scander, a scanda, d. lat. scándere, a te sui). Pronunț lămurit versurile accentuînd puternic și descompunîndu-le în picioare.
12. [Scriban] * scándră f. (vsl. skarendiĭe, uricĭune. V. scarandiv). Nord. Mĭ-e scandră, mĭ-e scîrbă, mĭ-e greață, îs dezgustat. – Și scándară și scándură.
13. [DOOM 3] scanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scandez, 3 scandează; conj. prez. 1 sg. să scandez, 3 să scandeze
14. [DOOM 2] scanda (a ~) vb., ind. prez. 3 scandează
15. [IVO-III] scandez.
16. [DAR] scandră s.f. (reg.; în expr.) a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL