1. [DEX '09] SCÂNCITOR, -OARE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
2. [MDA2] scâncitor, ~oare [At: PSALT. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: scânci + -tor] 1 sm (Îvr) Pui de leu sau de alt animal sălbatic (care scâncește). 2 smf Persoană care scâncește, se vaită. 3 a Care scâncește (2), se vaită. 4 a (Rar; d. sunete, glas etc.) Tânguitor (abia auzit, întretăiat).
3. [DLRLC] SCÎNCITOR, -OARE, scîncitori, -oare, adj. Care scîncește.
4. [DOOM 3] scâncitor adj. m., pl. scâncitori; f. sg. și pl. scâncitoare
5. [DOOM 2] scâncitor adj. m., pl. scâncitori; f. sg. și pl. scâncitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL