1. [MDA2] scanceu sn vz sanceu
2. [DLRLC] SCANCEU, scancee, s. n. (Regional) Sanie cu tălpi scurte întrebuințată ca a doua sanie la transportarea lemnelor lungi, sprijinind vîrfurile lor. Lemnele lungi din pădure se așază cu capetele joase pe o sanie trasă de boi, iar vîrfurile se razămă și se leagă de scanceu. PAMFILE, I. C. 155.
3. [DLRM] SCANCEU, scancee, s. n. (Reg.) Sanie cu tălpi scurte, întrebuințată ca a doua sanie la transportarea lemnelor lungi.
4. [Scriban] scancéŭ n., pl. ete (ung. kancsú, picĭor pus ca pedică cuĭva). Sanie mică pe care se sprijină capătu din apoĭ al unuĭ buștean dus de o sanie maĭ mare.
5. [MDA2] sancană[1] sf vz sanceu
6. [MDA2] sancău sn vz sanceu
7. [MDA2] sanceu sn [At: ȘEZ XIX, 112 / V: ~cauă[1] sf, ~cău, ~ciu, sca~ / Pl: ~ee / E: mg szánkó „săniuță”] 1 Sanie (1) (cu care se transportă poveri). 2 (Spc) Sanie (1) cu tălpile scurte care, atașată în prelungirea unei sănii mai lungi, servește ca suport la transportul lemnelor lungi. 3 (În forma sanciu) Sanie (1) mare, fără șine pe tălpi.
8. [MDA2] sanciu sn vz sanceu
9. [Scriban] sancéŭ n., pl. eĭe (rut. sanka). Buc. Săniuță de cărat buștenĭ.
10. [DAR] sanceu, sanceie, s.n. (reg.) 1. sanie (cu care se transportă poveri); sanie cu tălpile scurte folosite ca suport, în urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi. 2. (în forma: sanciu) sanie mare (fără șine pe tălpi). 3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL