1. [DEX '09] SCALPEL, scalpele, s. n. (Adesea fig.) Cuțitaș cu lamă ascuțită, curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. [Pl. și: scalpeluri] – Din fr. scalpel.
2. [MDA2] scalpel sn [At: NEGULICI / Pl: ~e, ~uri / E: fr scalpel[1], lat scalpellum] Instrument în formă de cuțitaș, cu mâner îngust și cu lamă acuțită, de obicei curbă, prevăzută cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecții anatomice.
3. [DLRLC] SCALPEL, scalpele, s. n. Cuțitaș cu lamă ascuțită, de obicei curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. Moare brusc în chip absurd, de septicemie; făcînd o operație, s-a tăiat la un deget cu scalpelul. SADOVEANU, E. 242. ◊ Fig. Scalpelul criticei, satirei și analizei a intrat mai adînc în viața noastră socială. GHEREA, ST. CR. I 333. A studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului, și a cercetat, sub toate fazele, această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. A. 81.
4. [DN] SCALPEL s.n. Instrument cu lamă ascuțită, folosit pentru incizii și disecții și în chirurgie. [< fr. scalpel, cf. lat. scalpellum].
5. [MDN '00] SCALPEL s. n. instrument cu lamă ascuțită, pentru incizii și disecții. (< fr. scalpel, lat. scalpellum)
6. [DLRC] SCALPEL, scalpele, s.n. Bisturiu cu tăișul convex, folosit la disecție.
7. [Șăineanu, ed. VI] scalpel n. cuțit de disecat.
8. [Scriban] * scalpél n., pl. e (lat. scalpellum, dim. d. scalprum, briceag). Cuțitaș chirurgic p. inciziunĭ și disecțiunĭ. V. bisturiŭ.
9. [DOOM 3] scalpel s. n., pl. scalpele
10. [DOOM 2] scalpel s. n., pl. scalpele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL