1. [DEX '09] SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a Soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.
2. [DEX '98] SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.
3. [DLRLC] SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Vas în care se face baie; cadă, scaldă. Puse o scăldătoare cu apă ne-ncepută. ALECSANDRI, P. III 274. 2. Faptul de a scălda; îmbăiere, baie; scăldat. Nu mult după naștere... urmează scăldătoarea nou-născutului. MARIAN, NA. 81. Ea făcu din ramurile unui copac un leagăn în care își punea copilul... și pentru scăldătoare se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare. CREANGĂ, P. 76. ♦ Fig. Cufundarea soarelui după linia orizontului; apus. Noaptea se împrăștie ușor ca o umbră și înghite tot în urma sa, învăluie tot, ca într-o trîmbă de întuneric, din pajura zorilor pîn’ la scăldătoarea soarelui. DELAVRANCEA, S. 164.
4. [Șăineanu, ed. VI] scăldătoare f. loc sau cadă de scăldat: ea îi puse o scăldătoare cu apă neîncepută AL.
5. [Scriban] scăldătoáre f., pl. orĭ. Baĭe, loc saŭ cadă de scăldat: scăldătoare oiĭ (Biblia). În Trans. ș.a. scaldă.
6. [MDA2] scăldător, ~oare [At: (a. 1652), ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: scălda + -tor] 1 sf (Pop) Scăldare (1). 2 sf (Pop) Baie (1). 3 sf (Îvp) Apă (sau alt lichid) în care se scaldă cineva Si: (reg) scăldare (3). 4 sf (Spc) Apa din cristelniță în care se cufundă copilul care se botează Vz scaldă, scăldătură. 5 sf (Reg; îe) S-a căcat în ~oare Se spune despre cei ce-și fac singuri rău. 6-7 sf (Reg; îae) Se spune despre un om norocos (sau ghinionist). 8 sf (Îvp) Loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva Si: (pop) scaldă (1), (îrg) scăldare (4), (reg) scăldat1 (3). 9 sf (Îrg) Așezământ public cu instalații pentru îmbăiere (cu ape curative) Si: (îrg) scaldă (7), baie (8) publică. 10 sfn (Îrg) Vas în care se scaldă, de obicei, copiii mici Si: (pop) scaldă (8), (îrg) scăldare (5). 11 sfn (Îrg; spc) Recipient, vas al jerfeltnicului la vechii evrei. 12 sfn (Îrg; spc) Cristelniță. 13 sf (Rar; fig; șîs ~oarea soarelui) Apus (al soarelui). 14 sf (Pex; îas) Vest. 15 smf (Asr) Persoană care scaldă (1), mai ales pe nou-născuți. 16 smf Persoană care se scaldă (8). 17 smf (Spc) Persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară).
7. [DOOM 3] scăldătoare (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătorii; pl. scăldători
8. [DOOM 2] scăldătoare (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătorii; pl. scăldători
9. [DAR] scăldător, scăldătoare, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL