1. [DEX '09] SCÂLCIETURĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
2. [MDA2] scâlcietură sf [At: MAIOR, IST. 73/9 / P: ~ci-e~ / V: (reg) ~ceie~, ~ciit~ / Pl: ~ri / E: scâlcia + -ătură] 1 Tocire, deformare prin uzură. 2 (Ccr) Parte tocită, deformată (prin uzură) a unui obiect (în special a încălțămintei). 3 (Fig; pgn) Deformare (11).
3. [MDA2] scâlceietură sf vz scâlcietură
4. [MDA2] scâlciitură sf vz scâlcietură
5. [DLRLC] SCÎLCIETURĂ, scîlcieturi, s. f. Acțiunea de a scîlcia și rezultatul ei; strîmbare, deformare.
6. [DOOM 3] scâlcietură (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcieturii; pl. scâlcieturi
7. [DOOM 2] scâlcietură (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcieturii; pl. scâlcieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL