1. [MDA2] scâlcează sf [At: PAMFILE, I. C. 30 / V: scăl~ / Pl: ~eze / E: ns cf scâlcea] 1 Unealtă de pescuit formată dintr-una sau mai multe scândurele manevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit Si: (reg) tălpig, traglă, scâlcea. 2 (Mol) Lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3 (Reg) Un fel de lopățică întrebuințată de ciobani pentru a curăța noroiul din stână.
2. [MDA2] scălcează sf vz scâlcează
3. [Scriban] scîlceáză f., pl. eze. Nț. Lopățică cu care se bat betele la țesut (rev. I. Crg. 2, 163).
4. [DAR] scâlcează, scâlceze, s.f. (reg.) 1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig, traglă, scâlcea. 2. lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3. lopățică cu care ciobanii îndepărtează noroiul din stână.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL