1. [DEX '09] SCĂLÂMBĂTURĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
2. [MDA2] scălâmbătură sf vz scălâmbăitură
3. [Șăineanu, ed. VI] scălâmbătură f. grimasă.
4. [MDA2] scălămbăitură sf vz scălâmbăitură
5. [MDA2] scălămbătură sf vz scălâmbăitură[1]
6. [MDA2] scălâmbăietură sf vz scălâmbăitură
7. [MDA2] scălâmbăitură sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-i~ / V: ~ăt~, (înv) ~lăm~, ~lim~, ~limbăt~, (reg) ~lăm~[1], ~iet~ / Pl: ~ri / E: scălâmbăi + -tură] 1-3 (Pfm) Scălâmbăiere (1-3). 4 (Pex) Ființă scălâmbăiată. 5 (Mun; îf scălămbăitură) Obiect strâmbat, scâlciat, deformat.
8. [MDA2] scălimbăitură sf vz scălâmbăitură
9. [MDA2] scălimbătură sf vz scălâmbăitură
10. [DLRLC] SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Scălîmbăială. Singur nu știe pentru ce nu-i plac scălîmbăturile. FILIMON, la TDRG.
11. [Scriban] scălîmbătúră f., pl. ĭ (d. scălîmbat). Iron. Strîmbătură: scălîmbăturile clovnilor. – Și -băĭetúră și -băiálă, pl. ĭelĭ.
12. [DOOM 3] scălâmbătură (înv.) s. f., g.-d. art. scălămbăturii; pl. scălâmbături
13. [DOOM 2] scălâmbătură (înv.) s. f., g.-d. art. scălâmbăturii; pl. scălâmbături
14. [DER] SCĂLÎMBĂIETURĂ, scălîmbăieturi, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmbăia + suf. -ătură)
15. [DER] SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmba + suf. -ătură)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL