1. [MDA2] scăiecior sm [At: PAMFILE, CR. 212 / V: (reg) scaicior, scai~ / Pl: ~i / E: scăieți (pll scaiete) + -ior] 1-2 (Rar; șhp) Scaiete (1) (mic). 3 (Orn; pop) Sticlete (1) (Carduelis carduelis).
2. [Scriban] scăĭecĭór m. (d. scaĭ). Olt. Stigleț.
3. [MDA2] scaicior sm vz scăiecior
4. [MDA2] scaiecior sm vz scăiecior
5. [DLRLC] SCAIECIOR, scaieciori, s. m. Pasăre mică, asemănătoare cu sticletele, care trăiește prin locuri necultivate, acoperite cu scaieți. Umbra nu se îndesise, căci pădurea atunci înmugurea, dar scaieciorii cîntau pe de rînd. VISSARION, B. 165.[1]
6. [DOOM 3] scăiecior (rar) s. m., pl. scăieciori
7. [DOOM 2] scăiecior (rar) s. m., pl. scăieciori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL