1. [DEX '09] SCABROS, -OASĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.
2. [MDA2] scabros, ~oasă [At: BARIȚIU, P. A. III, 113 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat scabrosus, fr scabreux] 1 a (Iuz) Dificil (2). 2 a (Iuz) Delicat (1). 3 a (Iuz) Neplăcut. 4 a (D. oameni) Care este lipsit de decență, de rușine, de morală. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de decență Si: imoral, obscen, trivial. 6 sn Element scabros (5). 7 sn Atmosferă scabroasă (5). 8 av În mod scabros (5). 9 av (Rar; d. sunete) Neplăcut la auz.
3. [DEX '98] SCABROS, -OASĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.
4. [DLRLC] SCABROS, -OASĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent. Avea un fel deosebit de a istorisi anecdotele cele mai scabroase, fără nici o tresărire a feții: corect, grav și glacial. C. PETRESCU, C. V. 309.
5. [DN] SCABROS, -OASĂ adj. Nerușinat; indecent, necuviincios; scîrbos. [Cf. fr. scabreux, lat. scabrosus < scaber – murdar].
6. [MDN '00] SCABROS, -OASĂ adj. nerușinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)
7. [Șăineanu, ed. VI] scabros a. anevoie de zis sau de tratat într’un mod cuviincios: subiect scabros.
8. [Scriban] *scabrós, -oásă adj. (lat. scabrosus, fr. scabreux). Aspru, zgrunțuros, neplăcut la auz: sunetele jargonuluĭ jidănesc îs scabroase. Fig. Neplăcut moraleĭ, necuviincĭos: un scabros subĭect de romanț. Adv. În mod scabros.
9. [DOOM 3] scabros (desp. sca-bros) adj. m., pl. scabroși; f. scabroasă, pl. scabroase
10. [DOOM 2] scabros (sca-bros) adj. m., pl. scabroși; f. scabroasă, pl. scabroase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL