1. [Șăineanu, ed. VI] sburător a. care sboară. ║ m. 1. geniu care, după închipuirea poporului, pândește fetele în lunci și le sărută pe furiș: Sburător cu negre plete EM.; 2. boală băbească, un fel de lipitură (cauzată de sburător sau smeu): când omul e mâhnit, slab, gălbinicios și parcă nu-i în toate mințile, are sburător.
2. [DE] SBURĂTORUL, revistă literară, apărută în două serii (19 apr. 1919 – 22 dec. 1922 și mart. 1926 – mai/iunie 1927), la București, sub conducerea lui E. Lovinescu. Apare (17 sept. 1921 – 22 dec. 1922) cu titlul „Sburătorul literar”. A promovat literatura modernistă, impunând scriitori și critici de valoare: Ion Barbu, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, T. Vianu ș.a. În jurul ei s-a constituit cenaclul cu același nume, a cărei activitate (cu referiri și la revistă) e consemnată de E. Lovinescu în „Agende literare” (1923-1943).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL