1. [Șăineanu, ed. VI] sbicì v. a usca la soare, a svânta: a sbici rufe. [Origină necunoscută].
2. [IVO-III] sbicesc, -ceam 1 imp.
3. [DER] sbici (-cesc, -it), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL