1. [DEX '09] ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
2. [MDA2] zbengui [At: VALIAN, V. / V: (îvp) zbegui, (înv) zbeghi, (reg) zbigui / S și: sb~ / Pzi: ~esc și zbengui / E: nct] 1-2 vr (D. copii; pex; d. animale) A zburda (1-2). 3 vr (Rar) A se hârjoni (1). 4 vi (Reg) A ploua cu tunete și fulgere.
3. [DEXI] zbengui vb. IV. refl. A se juca sărind și alergînd; a zburda, (reg.) a zbihui. O sumedenie de copii țipau, se zbenguiau (DELAVR.). ♦ A se lua la harță; a se hîrjoni. Alții se zbenguiau cu fetele (ISP.). • prez.ind. zbengui. /zbeng+ -ui.
4. [DLRLC] ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. (Și în forma zbegui) A se juca sărind și alergînd; a zburda. Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ A se hîrjoni. În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. – Variantă: zbegui vb. IV.
5. [DLRM] ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergînd, a zburda. ♦ A se hîrjoni. – Din zbeng.
6. [Scriban] zbenguĭ-, V. zbeguĭ-.
7. [MDA2] zbeghi v vz zbengui
8. [MDA2] zbegui[1] v vz zbengui
9. [MDA2] zbigui v vz zbengui
10. [DLRLC] ZBEGUI vb. IV v. zbengui.
11. [Șăineanu, ed. VI] sbeguì v. a se juca, vorbind de copii.
12. [Scriban] zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258).
13. [Scriban] zbíguĭ, V. zbeguĭ.
14. [DOOM 3] !zbengui (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbenguiesc, 3 sg. se zbenguiește, imperf. 1 sg. mă zbenguiam; conj. prez. 1 sg. să mă zbenguiesc, 3 să se zbenguiască; imper. 2 sg. afirm. zbenguiește-te; ger. zbenguindu-mă
15. [DOOM 2] zbengui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbengui, 2 sg. te zbengui, 3 se zbenguie, imperf. 3 sg. se zbenguia
16. [MDO] zbengui (ind. prez. 3 sg. și pl. zbenguie)
17. [IVO-III] sbenguesc, -gue 3, -guiam 1 imp.
18. [DER] ZBEGUI, zbegui, vb. IV. (Var.) Zbengui. (zbeg1 + suf. -ui)
19. [Argou] zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL