1. [DEX '09] SĂVÂRȘI, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.
2. [MDA2] săvârși [At: CORESI, EV. 108 / V: (înv) ~vir~, ~vrăși[1], sev~ / Pzi: ~șesc / E: slv съвръшити] 1 vt (Îrg; c. i. activități, lucrări în curs de executare) A termina. 2 vt (Spc; c. i. viața sau zilele; ccd pronumelui personal) A-și încheia (murind1). 3 vt (Înv) A consuma până la capăt Si: a epuiza. 4 vrp (Jur; înv) A se prescrie. 5 vr (Îvr) A se petrece. 6 vr (Îrg; d. oameni, adesea cu determinarea „din viață”) A muri1. 7 vt (Înv; c. i. oameni) A omorî. 8 vt A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop) Si: a realiza, a înfăptui, (înv) a plini. 9 vt (Spc) A elabora (4). 10 vt (Îvr; spc; c. i. piese muzicale) A executa (7). 11 vt (Înv) A forma împreună. 12 vt (Îvr) A obține. 13 vt (Înv) A lămuri. 14 vt (Înv) A rezolva. 15 vt (Îvr; c. i. dureri sufletești) A îndura. 16 vi (Îvr, d. oameni) A sluji (20). 17 vt (Îvp; c. i. ritualuri, ceremonii, evenimente) A oficia.
3. [Șăineanu, ed. VI] săvârșì v. 1. a sfârși: niciun lucru nu săvârșește; 2. a comite: a săvârși o crimă; 3. a se sfârși, a muri: s’a săvârșit de tânăr. [Slav. SŬVRŬȘITI, a consuma (din VRŬHŬ, vârf)].
4. [MDA2] săvărși[1] v vz săvârși
5. [MDA2] săvrăși v vz săvârși[1]
6. [MDA2] sevârși v vz săvârși
7. [CADE] AGE QUOD AGIS (lat.) = Fă ceea ce faci; fii atent la ce săvîrșești.
8. [DLRLC] SĂVÎRȘI, săvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndeplini, a face, a înfăptui, a realiza. Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. ♦ A făptui, a comite (crime, păcate). Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. 2. A duce la bun sfîrșit; a termina cu bine, a sfîrși. Nu putea să o săvîrșească [mănăstirea] pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. ♦ Refl. (Învechit și popular) A muri. Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161.
9. [Scriban] săvîrșésc v. tr. (vsl. sŭ-vrŭšiti, a săvîrși, a executa, d. vrŭhŭ, vîrf. V. sfîrșesc, obîrșesc, co-vîrșesc, vîrf). Rar. Azĭ. Sfârșesc, termin: a săvîrșit bine ceĭa ce a început. Comit. execut: a săvîrși o crimă. V. refl. Mă sfîrșesc, mor: s’a săvîrșit (din vĭață) tînăr.
10. [DOOM 3] săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 3 sg. săvârșește, imperf. 1 săvârșeam; conj. prez. 1 sg. să săvârșesc, 3 să săvârșească
11. [DOOM 2] săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 1 pl. săvârșim, imperf. 3 sg. săvârșea; conj. prez. 3 să săvârșească; ger. săvârșind
12. [MDO] săvîrși (conj. săvîrșească)
13. [IVO-III] săvârșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
14. [DER] săvîrși (-șesc, -it), vb. – 1. A împlini, a termina. – 2. A executa, a duce la bun sfîrșit. – 3. (Refl.) A deceda, a muri. – Sl. suvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Tiktin; Pușcariu, Dacor., VIII, 349). – Der. săvîrșenie (var. săvîrșie), s. f. (sfîrșit, terminare); săvîrșitură, s. f. (capăt, termen); desăvîrși, vb. (a termina, a finisa; a perfecționa, a îmbunătăți), din sl. dostoinu › destoinic (după Tiktin și Candrea, din supinul de săvîrșit); desăvîrșit, adj. (perfect, exact; adv., perfect).
15. [DE] ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL