1. [Șăineanu, ed. VI] Savaot m. supranumele lui Iehova în sfânta Scriptură.
2. [D.Religios] Savaot, (la creștini) unul dintre numele liturgice ale lui Dumnezeu; (la evrei, în forma Sabaot) atribut al lui Iahve, ca divinitate războinică, exprimând suveranitatea sa asupra universului, inclusiv calitatea sa de căpetenie divină a oștilor lui Israel, cărora le garantează victoria. În Vechiul Testament este adorat ca stăpân al oștirilor îngerești, al aștrilor și al tuturor forțelor cosmice.
3. [DE] SAVAOT, în expr. „Domnul Savaot” (ebr. „yhwh Sabaot”) = „Domnul oștirilor (cerești)”; atribut al lui Dumnezeu, care apare mai ales în „Vechiul Testament” și în Psalmi.
4. [DE] IAHVE (IEHOVA, SAVAOT) („Eu sunt cel ce sunt”) (în „Vechiul Testament”), numele sacrosant al lui Dumnezeu, a cărui pronunțare este interzisă în religia mozaică. Se scrie sub forma tetragramei YHVH, care nu se citește niciodată, fiind înlocuită cu Adonai („Domnul meu”). Cea mai veche consemnare datează din sec. 9 î. Hr. și se află pe Stela Moabită. Introducerea cultului lui I. îi este atribuită lui Moise.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL