1. [DEX '09] SAVANTLÂC, (2) savantlâcuri, s. n. 1. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. – Savant + suf. -lâc.
2. [MDA2] savantlâc sn [At: N. REV. R. I, nr 4, 165 / Pl: ~uri / E: savant + -lâc] 1 (Fam; adesea irn) Erudiție (1). 2 (Fam; adesea ironic) Element savant (4). 3 (Pex) Pedanterie. 4 (Rar) Preocupare științifică.
3. [DEX '98] SAVANTLÂC, savantlâcuri, s. n. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. – Savant + suf. -lâc.
4. [DLRLC] SAVANTLÎC, savantlîcuri, s. n. (Familiar) Erudiție; (cu sens depreciativ) paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. ♦ Preocupare științifică. Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115.
5. [DOOM 3] savantlâc (fam.) (desp. -van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri
6. [DOOM 2] !savantlâc (fam.) (-van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri
7. [Argou] savantlâc, savantlâcuri s. n. 1. erudiție 2. (peior.) pedanterie, prețiozitate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL