1. [DEX '09] SĂTUCEAN, sătucene, s. n. (Pop.) Sătuleț. – Sătuc + suf. -ean.
2. [MDA2] sătucean sn [At: BREZOIANU, Î 5/5 / Pl: ~ene / E: sătuc + -ean] 1-2 (Îrg; șhp) Sătuleț (1-2).
3. [DEX '98] SĂTUCEAN, sătucene, s. n. Sătuleț. – Sătuc + suf. -ean.
4. [DLRLC] SĂTUCEAN, sătucene, s. n. Sătuleț. Se mulțumiră a le rămînea oasele în sătuceanul în care se născuseră. ISPIRESCU, L. 106. În dreapta monăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe presărate prin dungile văilor. EMINESCU, N. 94.
5. [Scriban] sătúc n., pl. e, sătuceán și săticeán n., pl. e (dim. d. sat). sat mic.
6. [DOOM 3] sătucean (pop.) s. n., pl. sătucene
7. [DOOM 2] sătucean (pop.) s. n., pl. sătucene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL