1. [MDA2] șătrărel sm [At: (a. 1598) D. BOGDAN, GL. 107 / Pl: ~ei / E: șătrar + -el] (Înv) Subaltern al șătrarului (2).
2. [Scriban] șătrărél m., pl. eĭ (d. șătrar). Vechĭ. Pl. Ostașiĭ pe care-ĭ comanda marele șătrar.
3. [Șăineanu, ed. VI] șătrărei m. pl. ostași sub comanda Marelui Șătrar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL