1. [DEX '09] SATIR, satiri, s. m. Divinitate rustică din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [Acc. și: satir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.
2. [DEX '09] SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.
3. [MDA2] satir sm [At: I. C., POEZII, 41 / A și: satir / Pl: ~i / E: ngr σάτυρος, lat satyrus, fr satyre, ger Satyr] 1 Divinități minore, rustice, din mitologia greacă, reprezentate prin ființe cu corp omenesc acoperit cu păr, cu urechi ascuțite, cu coarne, coadă și picioare de țap (sau de cal), care personificau instinctele brutale. 2 Reprezentare plastică a unui satir (1). 3 Epitet dat unui om desfrânat, senzual, brutal în relațiile sexuale.
4. [MDA2] sătiri v vz sictiri
5. [MDA2] sictiri [At: KLEIN, D. 426 / V: (îrg) sit~ (Pzi: 3 sitirește 3 și (reg) sitire) (reg) săt~ / Pzi: ~resc / E: sictir] 1-2 vtr (Fam) A(-și) adresa cuvântul injurios „sictir” Si: (înv) a sictirisi (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) drăcui (1-2). 5-6 vtr (Pgn) A (se) înjura. 7 vt (C. i. oameni) A alunga adresând cuvinte injurioase Si: (înv) a sictirisi (4). 8 vt (Pex) A îndepărta în mod grosolan pe cineva Si: (înv) a sictirisi (5). 9 vr A pleca repede de undeva Si: (fam) a se căra.
6. [MDA2] sitiri v vz sictiri
7. [DEX '98] SATIR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [Acc. și: satir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.
8. [DLRLC] SATIR, satiri, s. m. 1. Personaj din mitologia greco-romană, imaginat ca un monstru, cu corpul păros, cu coarne și cu picioare de țap. V. faun. Satirul... cornat și bărbos, duce o torță aprinsă în mîna stîngă. BOLLIAC, O. 268. 2. Om desfrînat, libidinos.
9. [DLRLC] SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. A alunga înjurînd, a înjura. Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174.
10. [DN] SATIR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o față bestială, cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ (Fig.) Om desfrînat, libidinos; cinic. [Acc. și satir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].
11. [MDN '00] SATIR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinități. 2. (fig.) om desfrânat, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)
12. [Șăineanu, ed. VI] satir m. 1. Mit. semi-zeu care locuia în păduri și avea copite și cornițe de țap; 2. fam. om foarte desfrânat.
13. [Scriban] * sátir m. (vgr. sátyros, lat. sátyrus). Mit. Un semizeŭ care locuia în pădurĭ, avea copite și coarne de țap și mergea în ceata luĭ Bacu. Fig. Om foarte libidinos. – Fals satír (fr. satyre).
14. [Scriban] sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”.
15. [DOOM 3] satir (ființă mitică; reprezentare plastică; om cinic, desfrânat) s. m., pl. satiri
16. [DOOM 3] sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, 3 sg. sictirește, imperf. 1 sictiream; conj. prez. 1 sg. să sictiresc, 3 să sictirească
17. [DOOM 2] satir s. m., pl. satiri
18. [DOOM 2] sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 să sictirească
19. [MDO] satir
20. [IVO-III] satir.
21. [Mitologic] Satiri = Satyri.
22. [D.Religios] satiri s. m. pl. Divinități minore (genii) din mitologia greacă, legate de cultul lui Dionysos, numiți și sileni, iar în mitologia romană fauni. Erau reprezentați fie cu coarne, copite și coadă de țap (în rest având înfățișare omenească), fie jumătate oameni și jumătate (partea de jos a trupului) cai. Erau considerați aroganți, certăreți, bătăuși și bețivi. – Din fr. satyre, lat. Satyrus.
23. [Argou] sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL