1. [MDA2] sațiat, ~ă a [At: DRLU / P: ~ți-at / Pl: ~ați, ~e / E: saț] (Înv) Sătul (1).
2. [DLRLC] SAȚIAT, -Ă, sațiați, -te, adj. (Rar) Sătul peste fire, săturat. Nedînd pas dorinților nici să se ivească măcar, ești sațiată mai-nainte d-a avea vrun gust; mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL