1. [DEX '09] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
2. [MDA2] sastisi vtr [At: ODOBESCU, S. III, 218 / V: (înv) savdisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐσάτισα] 1-2 (Înv) A (se) tulbura. 3-4 (Înv) A (se) zăpăci. 5-6 (Fam) A (se) plictisi. 7-8 (Fam) A (se) sătura (6-7).
3. [DEX '98] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
4. [DLRLC] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. 1. (Grecism învechit) A se tulbura, a se zăpăci, a se fîstîci, a se emoționa, a se intimida. Copila, sastisită de-atîta lume străină l-a apucat de pulpana jachetei... gata să plîngă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 36. Ce vă sastisiți?... Vă iubiți?... Să vă fie de bine. ALECSANDRI, T. I 144. ♦ Tranz. A tulbura, a deranja. Blajina localnică stăpînire ne-a îngăduit să trăim ca în sînul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri. ODOBESCU, S. III 218. 2. A se plictisi, a fi sătul de ceva. ◊ Tranz. L-au sastisit politicianii tîmpiți. REBREANU, R. I 183.
5. [Șăineanu, ed. VI] sastisì v. Mold. a-și pierde cumpătul, a se ului: nu mă sastisesc nicidecum AL. [Gr. mod. SASTÍZO, a se turbura, prin mijlocirea aoristului].
6. [MDA2] savdisi v vz sastisi
7. [Scriban] sastisésc v. tr. (ngr. sastizo, aor. sástisa). Fam. Rar. Turbur, emoționez. V. refl. Balș rămîne în uimire, amețit și sastisit (Beld. 3519). V. sinchisesc, sistisesc.
8. [DOOM 3] sastisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisesc, imperf. 1 sastiseam; conj. prez. 1 sg. să sastisesc, 3 să sastisească
9. [DOOM 2] sastisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisesc, imperf. 3 sg. sastisea; conj. prez. 3 să sastisească
10. [DER] sastisi (sastisesc, sastisit), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL