1. [DEX '09] SÂSÂIALĂ, sâsăieli, s. f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. -eală.
2. [MDA2] sâsâială sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ieli / E: sâsâi2 + -eală] 1 Sunet caracteristic, asemănător unui „s” prelungit, emis de gâște, de șerpi etc. Si: sâsâit (1), sâsâitură (1), (rar) sâsâire (1). 2 Pronunțare defectuoasă a sunetului „s” în loc de „ș” Si: pelticire, (rar) pelticeală. 3 (Pex) Sunet rezultat din rostirea interjecției „st!” cu „s” prelungit (în scopul de a obține liniște) Si: sâsâit (2), sâsâitură (2), (rar) sâsâire (3).
3. [DEX '98] SÂSÂIALĂ, sâsâieli, s. f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. -eală.
4. [Scriban] sîsîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a sîsîi. Sunet sîsîit: o sîsîĭală se auzi în teatru.
5. [DOOM 3] sâsâială (rar) s. f., g.-d. art. sâsâielii; pl. sâsâieli
6. [DOOM 2] sâsâială (rar) s. f., g.-d. art. sâsâielii; pl. sâsâieli
7. [IVO-III] sâsâială.
8. [MDO] sîsîială
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL