1. [DEX '09] SĂRUTARE, sărutări, s. f. Acțiunea de a (se) săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. – V. săruta.
2. [MDA2] sărutare sf [At: COD. VOR. 166/5 / V: ~riu~ / Pl: ~tări / E: săruta] 1 (Înv) Salut1 (1). 2 Sărut (1). 3 (Înv; îe) A da lumii veșnica ~ A muri1. 4 (Pex) Gest care imită sau sugerează sărutul.
3. [DLRLC] SĂRUTARE, sărutări, s. f. Acțiunea de a săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... O sărutare le trimit din fugă. IOSIF, P. 19. Ș-acum din visu-ți te deștept Cu-aceeași sărutare. HOGAȘ, M. N. 49. De mi-i da o sărutare Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie – Ș-apoi cine treabă are! EMINESCU, O. I 55. ◊ Fig. Aș! D-abia l-au zgîriat! Sărutare de săgeată... Nu-i lucru de speriat. HASDEU, R. V. 115.
4. [Scriban] sărutáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Acțiunea de a saluta. Salutare. Azĭ. Acțiunea de a săruta. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: a da o sărutare cuĭva, a depune o sărutare pe un mormânt. V. bot, guriță.
5. [DEX '09] SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
6. [MDA2] săriuta v vz săruta
7. [MDA2] săriutare sf vz sărutare
8. [MDA2] sărota v vz săruta
9. [MDA2] săruta [At: COD. VOR. 30/6 / V: (înv) ~riu~, ~rota / Pzi: sărut / E: ml salutare] 1 vt A saluta (1). 2 vt A întâmpina (cu bucurie, cu simpatie, cu entuziasm, cu satisfacție) Si: a saluta (3). 3 vt (Îvr) A îmbrățișa (o carieră, o activitate etc.). 4-5 vtrr (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A atinge cu buzele pentru a-și manifesta afecțiunea, respectul, umilința, recunoștința etc. față de cineva Si: (pfm) a pupa, (reg) a țuca. 6 vt (Îe) ~ mâna (sau mâinile, mânușița etc.) Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată femeilor, persoanelor (mai) în vârstă sau, în trecut, stăpânilor. 7 vt (Îe) Sărutăm dreapta Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată (în trecut) preoților, domnitorilor, boierilor, stăpânilor. 8 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) cununiile A asista la cununia cuiva, a ajunge să vadă pe cineva căsătorit.
10. [DEX '98] SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
11. [DLRLC] SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. A atinge un lucru sau o ființă cu buzele în semn de afecțiune sau ca o manifestare erotică; a pupa. Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. AL. 95. Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. ◊ (Poetic) Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. ◊ Fig. Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri (= dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai). ◊ Refl. reciproc. Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. ◊ Intranz. Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. ♦ A atinge cu buzele mîna cuiva, un obiect de cult (sau considerat ca atare) schițînd sărutul în semn de respect, adorație, umilință. Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. ◊ Fig. [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. ◊ Expr. Sărut mîna = formulă de salut adresată de obicei unei femei (mai în vîrstă). M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. Sărut dreapta = formulă servilă de salut adresată în trecut preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.
12. [Șăineanu, ed. VI] sărutà v. a pune buzele pe un obiect venerat (cruce, icoană), pe fața sau pe mâinile cuiva. [Lat. SALUTARE].
13. [Scriban] 2) sărút, a -á v. tr. (lat. salúto, -áre, a saluta; it. salutare, pv. cat. sp. saludar, fr. saluer, pg. saudar). Vechĭ. Salut. Azĭ. Ating cu buzele o ființă saŭ un lucru ĭubit orĭ venerat: fiu săruta mîna tatăluĭ, bătrînu săruta ĭcoana. V. gĭugiulesc.
14. [DOOM 3] sărutare s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări
15. [DOOM 2] sărutare s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări
16. [DOOM 3] săru-mâna v. sărut-mâna
17. [DOOM 3] !sărut-mâna/(fam.) săru-mâna s. n. (în: a merge/a umbla cu ~)
18. [DOOM 3] săruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sărut, 2 sg. săruți, 3 sărută; conj. prez. 1 sg. să sărut, 3 să sărute
19. [DOOM 2] sărut-mâna (în expr.) s. n.
20. [DOOM 2] săruta (a ~) vb., ind. prez. 3 sărută
21. [DER] săruta (sărutat, at), vb. – 1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat).
22. [Argou] a săruta (pe cineva) în creștet expr. a fi mult mai înalt (decât cineva).
23. [Argou] A SĂRUTA a face respirație gură la gură / bușon la bușon, a pupa, a pupăci, a ștampila, a țocăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL