1. [MDA2] sărpun sm [At: PONTBRIANT, D. / V: ser~, șăr~, șer~ / Pl: ~i / E: ns cf lat sepullum] 1-2 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus pulegioides și serpyllum).
2. [Scriban] sărpún m. și -unél n., pl. eĭ (probabil, neol. d. lat. serpullum, vgr. éepyllon; it. sermollo, -llino, fr. serpolet, sp. pg. serpol). Trans. Cimbrișor.
3. [MDA2] serpun sm vz sărpun
4. [MDA2] șerpun s vz sărpun
5. [Scriban] serpún V. sărpun.
6. [DER] sărpun (-ni), s. f. – 1. (Înv.) Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caracterul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al lat. *serpullellum.[1]
7. [DER] sărpun (-ni), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caracterul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al lat. *serpullellum.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL