1. [MDA2] sărmăncuț, ~ă [At: ALECSANDRI, P. P. 363 / V: sermăncuță / Pl: ~i, ~e / E: sărman + -icuț] 1-4 (Reg; șhp) (Foarte) sărman (1-2).
2. [DLRLC] SĂRMĂNCUȚ, -Ă, sărmăncuți, -e, adj. (Popular) Sărmănel. (Substantivat) Ci lua o sărmăncuță Care poartă opincuțe. MARIAN, NU. 35.
3. [DLRM] SĂRMĂNCUȚ, -Ă, sărmăncuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Din sărman + sărăcuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL