1. [Șăineanu, ed. VI] sârmaciu n. biciu de sârmă: bașbulucbașa cu steagul cel mare, cu tobe și sârmaci FIL.
2. [MDA2] sărmaci sm vz sârmaci
3. [MDA2] sârmaci sm [At: (a. 1776) ȘIO II1, 331 / V: săr~, sur~ / Pl: ~ / E: tc surnaci, zurnaci] (Înv) Trâmbițaș.
4. [MDA2] surmaci sm vz sârmaci
5. [DLRLC] SÎRMACI, sîrmaci, s. m. (Învechit) Surlaș. După aceștia venea breasla spătărească, alcătuită din lefegii... toboșarul și... sîrmaciul său. FILIMON, la CADE.
6. [DLRM] SÎRMACI, sîrmaci, s. m. (Înv.) Surlaș. – Comp. tc. surna „surlă”.
7. [Scriban] sîrmácĭ, V. surlar.
8. [Scriban] surmácî V. surlar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL