1. [MDA2] șarlatancă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nce / E: șarlatan + -că] (Rar) Escroacă.
2. [Scriban] *șarlatán, -că s. (fr. charlatan, d. it. ciarlatáno, care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfază). Înșelător, mincinos, exploatator al credulitățiĭ poporuluĭ: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare șarlatan, avem și noĭ mariĭ noștri șarlatanĭ.
3. [DOOM 3] șarlatancă (rar) s. f., g.-d. art. șarlatancei; pl. șarlatance
4. [DOOM 2] șarlatancă s. f., g.-d. art. șarlatancei; pl. șarlatance
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL