1. [DEX '09] SARCOFAG, sarcofage, s. n. (în Antichitate) Sicriu monumental executat din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofagiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.
2. [MDA2] sarcofag1 sn [At: VALIAN, V. / V: (rar) ~agiu (Pl: ~agi), (îvr) ~aj / Pl: ~age / E: fr sarcophage, lat sarcophagus] 1 Sicriu monumental din Antichitate, executat din materiale durabile (piatră, marmură, bronz etc.) adesea bogat ornamentat. 2 Monument funerar modern construit ca un sarcofag (1). 3 (Rar; pgn) Sicriu. 4 (Rar; pan) Ladă (în care se țin lucruri vechi).
3. [MDA2] sarcofag2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~agi, ~age / E: ngr σαρκόφαγος] (Înv; d. oameni) Carnivor (1).
4. [DEX '98] SARCOFAG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofagiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.
5. [DLRLC] SARCOFAG, sarcofage, s. n. 1. Sicriu monumental din antichitate, făcut din piatră. Mai fiecare casă din Celei trebuie să aibă... un jgheab, un tron, un prag făcut dintr-un sarcofag roman. GALACTION, O. I 119. În sarcofagele egiptene s-au găsit boabe de grîu care au rodit după o așteptare de trei mii de ani. CAMIL PETRESCU, O. II 33. Sînt mai adesea morminte din epoca romanilor și conțin, în mare parte, sarcofage din piatră văroasă. ODOBESCU, S. II 141. 2. Monument funerar în formă de sicriu. – Variantă: sarcofagiu, sarcofagii (C. PETRESCU, A. 315, BOLINTINEANU, O. 306), s. n.
6. [DN] SARCOFAG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coșciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a mînca].
7. [MDN '00] SARCOFAG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)
8. [Șăineanu, ed. VI] sarcofag n. 1. mormânt în care cei vechi puneau cadavrele ce nu se ardeau; 2. reprezentarea unui coșciug la mari ceremonii funebre; 3. mormânt de un caracter monumental.
9. [Scriban] * sarcofág n., pl. e (vgr. sarkophagos, carnivor, mormînt, d. sárx, sarkós, carne și phago, mănînc). Secriŭ (de ordinar de peatră) în care ceĭ vechĭ puneaŭ morțiĭ pe care nu-ĭ ardeaŭ: sarcofagele Egiptenilor.
10. [DEX '09] SARCOFAGIU s. n. v. sarcofag.
11. [MDA2] sarcofagiu sn vz sarcofag1
12. [MDA2] sarcofaj sn vz sarcofag1
13. [DN] SARCOFAGIU s.n. v. sarcofag.
14. [DOOM 3] sarcofag s. n., pl. sarcofage
15. [DOOM 2] sarcofag s. n., pl. sarcofage
16. [MDO] sarcofag, pl. sarcofage
17. [IVO-III] sarcofag, -ge.
18. [DETS] SARCO- „carne, mușchi, țesut muscular, sarcom”. ◊ gr. sarx, sarkos „carne” > fr. sarco-, engl. id., it. id., germ. sarko- > rom. sarco-. □ ~bază (v. -bază), s. f., ginobază cărnoasă în formă de disc; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Fruct cărnos. 2. Mezocarp cărnos sau suculent al unor fructe; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare dură a testiculelor; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri cărnoase; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care se răspîndesc cu ajutorul propriilor fructe cărnoase; ~derm (v. -derm), s. n., strat median cărnos existent între sămînță și învelișul extern; sin. sarcodermă; ~dermă (v. -dermă), s. f., sarcoderm*; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu carne; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze cărnoase; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de sarcom. 2. adj., Asemănător cu carnea. 3. s. n., Leziune cutanată infiltrativă și nodulară; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană periferică a fibrelor musculare striate; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere histolitică a fibrelor musculare striate; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor; ~mer (v. -mer), s. n., porțiune a unei miofibrile, circumscrisă de două striuri ale lui Amici; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ciuperci cu țesut cărnos; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a fibrei musculare; ~plast (v. -plast), s. n., celulă din care se formează fibrele musculare striate; ~plastic (v. -plastic), adj., relativ la sarcoplasmă; ~pod (v. -pod), adj., cu suport cărnos; ~poietic (~poetic), adj., care formează mușchi; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe cărnoase; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a extractelor animale; ~zom (v. -zom), s. m., parte contractilă a unei fibre musculare.
19. [DE] SARCOFÁG (< fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a mânca”) s. n. (În Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatră, ceramică sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscripții ș.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de formă antropoidă; cele romane imitau adeseori forma unei case.
20. [DAR] sarcofag, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL