1. [DEX '09] SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia ori la sârbi; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din sb. srb.
2. [MDA2] sârb, ~ă [At: CORESI, ap. GCR I, 25/24 / V: (rar) serb, (înv) sirb / Pl: ~i, ~e / E: srb srb] 1-2 smf (Îvr) Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau care este originară de acolo Si: sârbac. 3 smp Populație care trăiește în Serbia. 4 smf (Pgn) Iugoslav. 5-9 a Sârbesc (1-5). 10 sf Limba vorbită de sârbi (1). 11 sf (Adesea art) Dans popular românesc, cu ritm vioi, jucat de obicei cu dansatorii prinși în cerc Si: sârbeasa (11), sârboaica (3). 12 sf Melodia pe care se execută sârba (11) Si: sârbeasca (12). 13 sm (Mun; Olt; imp) Bulgar (1). 14 sf (Reg) Vestă. 15-16 smf, a (Pop) (Oaie sau rasă de oi) cu coarne mari crescute în sus sau, răsucite în spirală și cu lâna scurtă, de culoare cenușie-roșcată sau neagră. 17 sm Numele popular al stelei Alcor din constelația Ursa Mare. 18 sf (Reg) Floare nedefintă mai îndeaproape.
3. [MDA2] sirb, ~ă smf, a vz sârb
4. [DEX '98] SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb.
5. [DLRLC] SÎRB, -Ă, sîrbi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Iugoslaviei sau originară de acolo. Nimeni nu-l auzea, Decît fecioraș de sîrb. ȘEZ. III 65.
6. [Șăineanu, ed. VI] sărb m. locuitor din Serbia. [Serb. SRB]. ║ a. sărbesc: limba sărbă.
7. [Șăineanu, ed. VI] Sârbi m. pl. popor ce face parte din ramura Slavilor meridionali, formează cu Croații una și aceeaș națiune, deosebită numai sub raportul cultului (ortodox și catolic) și al alfabetului (cirilic și latin).
8. [Scriban] Sîrb, Sîrboáĭcă s. (vsl. srŭbinŭ, sîrb. Srb). Locuitor din Serbia. – Ca adj. corect e sîrbesc, nu sîrb!
9. [DOOM 3] sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe
10. [DOOM 3] sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei
11. [DOOM 2] sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe
12. [DOOM 2] sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei
13. [DER] sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb. – Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii).
14. [DE] SÂRBU, Ion D. (1919-1989, n. Petrila, jud. Hunedoara), scriitor român. Membru al Cercului literar de la Sibiu. Piese de teatru satirice, cronici literare, proză scurtă despre viața minerilor („Povestiri petrilene”). Romane antitotalitare („Lupul și catedrala”, „Adio Europa”), memorialistică („Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”). Deținut politic.
15. [DE] SÂRBU, Iosif (1925-1964, n. Șibot, jud. Alba), sportiv român. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de armă liberă, câștigând prima medalie de aur din istoria participării României la Jocurile Olimpice de Vară.
16. [DE] SÂRBU, George (n. 1937, Botoșani), compozitor, folclorist și dirijor român de muzică populară. A promovat un stil de prelucrare a folclorului bazat pe valorificarea timbrelor și tehnicilor instrumentale tradiționale. A condus orchestrele ansamblurilor „Ciprian Porumbescu” – Suceava, „Ciocârlia” – București. A publicat folclor muzical din Bucovina și Moldova.
17. [DE] SÂRB, -Ă (< scr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Serbiei. Mai trăiesc în Bosnia și Herțegovina, Croația, România (îndeosebi în Banat), S.U.A., Franța, Canada ș.a. De religie creștină (în majoritate ortodocși). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Serbia. Uneori în România termenul s. (adesea și cu sens de „legumicultor”) s-a extins și asupra bulgarilor stabiliți în satele din C. Română ca grădinari. ♦ Limbă oficială în Serbia-Muntenegru și e comunicare interetnică pe terit. fostei Iugoslavii. Este o limbă indo-europeană, din familia slavă, grupul meridional. Inițial, a folosit cu precădere alfabetul chirilic, adoptând, ulterior, în paralel, și alfabetul latin. Limba literară sârbă s-a format pe baza dialectului štokavian (numit așa după forma što a pronumelui interogativ „ce”). Prima gramatică (1814) și primul dicționar (1818) îi aparțin lui Vuk Karadžič. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia sau la sârbi; sârbesc.
18. [DE] SÂRBI, com. în jud. Bihor, situată în zona de contact a C. Barcăului cu dealurile Oradei, pe râul Almaș; 2.836 loc. (2005). Satul S. apare menționat documentar în perioada 1291-1294.
19. [DE] SÂRBII-MĂGURA, com. în jud. Olt; 2.159 loc. (2005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL