Definiție și ce înseamnă șarbana

1. [DEX '09] ȘABANA, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavana s. f.] – Din tc. șebane.

2. [MDA2] șabana sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (reg) sarvanea, șarb~, șarvana, șarvanea, șavana, șavanea, șervănea / Pl: ~le / E: tc șebane] 1 (Tcî) Haină lungă (și scumpă), asemănătoare cu un anteriu, purtată de aprozi, vornici și paji la curțile domnești. 2 (Mol; pex; îf șarbana) Haină lungă și largă.

3. [DEX '98] ȘABANA, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavana s. f.] – Din tc. șebane.

4. [DLRLC] ȘABANA, șabanale, s. f. (Învechit) Haină lungă, asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. – Variantă: șavana (ODOBESCU, S. I 73) s. f.

5. [Șăineanu, ed. VI] șabanà f. Mold. un fel de haină scumpă: copiii din casă erau îmbrăcați cu șabanale și cu cabanițe BĂLC. [Turc. ȘEBANÈ, haină de noapte (din ȘEB, noapte)].

6. [Scriban] șabaná, V. hervanea.

7. [DEX '09] ȘAVANA s. f. v. șabana.

8. [MDA2] sarvanea sf vz șabana

9. [MDA2] șarbana sf vz șabana

10. [MDA2] șarvana sf vz șabana

11. [MDA2] șarvanea sf vz șabana

12. [MDA2] șavana sf vz șabana

13. [MDA2] șavanea sf vz șabana

14. [MDA2] șervănea sf vz șabana

15. [Scriban] hervaneá f., pl. ele (turc. harvani și harmani). Vechĭ. Mantie de gală cu care, de la 1832, se investeaŭ domniĭ româneștĭ în fața sultanuluĭ și care a înlocuit vechea cabaniță. – La Dos. șervanea (ca șonț 1 din honț). Azĭ, est, iron. șarvana, șarbana, șavana și șabana, rantie, mantie largă, ca gĭubeaŭa saŭ rasa.

16. [Scriban] șarvaná, V. hervanea.

17. [Scriban] șavaná, V. hervanea.

18. [DOOM 3] șabana s. f., art. șabanaua, g.-d. art. șabanalei; pl. șabanale

19. [DOOM 2] șabana s. f., art. șabanaua, g.-d. art. șabanalei; pl. șabanale, art. șabanalele

20. [DER] șabana (șabanale), s. f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. șa(r)vana. Tc. șebane (Tiktin). Sec. XVIII.

21. [DLRLV] ȘARVANA s.f. (Mold.) Haină scumpă, ca un anteriu, purtată de vornicii, aprozii și copiii de casă de la curțile domnești. El ... de jele ș-au rumt pre sine șervăneaoa. DOSOFTEI, VS. Un vornic mare purta un cap de danțu și alt vornic mare alt cap de danțu, îmbrăcați cu șarvanale domnești. NECULCE. Aprozii . . . îmbla cu șarvanale. GHEORGACHI. Variante; șervănea (DOSOFTEI, VS). Etimologie: tc. șebane.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ȘANTIERIST, -Ă, șantieriști, -ste, s. m. și f. Muncitor care lucrează pe […]
1. [DEX '09] ȘATRANGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange […]
[Scriban] șatránge[1] n., pl. (turc. șatranc și sa-, pop. santrac, venit pin limba persică d. […]
1. [DEX '09] ȘANTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase […]
1. [DEX '09] ȘAPCALIU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă […]
1. [MDA2] șaperon [At: ALEXI, W. / Pl: ? / E: fr chaperon] (Frî) 1 […]
1. [DEX '09] ȘAPIROGRAF, șapirografe, s. n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un […]
1. [DEX '09] ȘAPIROGRAFIA, șapirografiez, vb. I. Tranz. A multiplica un text sau un desen […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro