1. [MDA2] sarascher sm vz seraschier
2. [DEX '09] SERASCHIER, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschir s. m.] – Din tc. serasker.
3. [DEX '09] SERASCHIR s. m. v. seraschier.
4. [MDA2] saraschez[1] sm vz seraschier
5. [MDA2] saraschier sm vz seraschier
6. [MDA2] saraschieriu[1] sm vz seraschier
7. [MDA2] serascher sm vz seraschier
8. [MDA2] seraschiear sm vz seraschier
9. [MDA2] seraschier sm [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 334 / V: (înv) ~ear, ~ir, ~cher, ~așc~, sarascher, sarascheriu, sar~ (S și: saraskier), saraschieriu / S și: seraskier / Pl: ~i / E: tc serasker] (În Imperiul Otoman) 1 Comandament suprem al unei armate (sau al armatei) turcești. 2 Comandant militar al unei unități teritoriale. 3 Ministru de război.
10. [MDA2] seraschir sm vz seraschier
11. [MDA2] serașchier sm vz seraschier
12. [DLRLC] SERASCHER s. m. v. seraschier.
13. [DLRLC] SERASCHIER, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: serascher, seraschir s. m.
14. [Șăineanu, ed. VI] seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].
15. [Scriban] seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.
16. [DOOM 3] seraschier (desp. -chier) s. m., pl. seraschieri
17. [DOOM 2] seraschier (-chier) s. m., pl. seraschieri
18. [DER] seraschier (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv. – Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.
19. [DE] saraschér V. serascher.
20. [DLRLV] SARASCHER(IU) s. m. v. serascher.
21. [DLRLV] SARASCHIERIU s. m. v. serascher.
22. [DLRLV] SERASCHER s.m. (Mold., ȚR) Comandant suprem al armatei sau comandant militar al unei unități teritoriale turcești. A: Orînduindu împărățiia pre oștile turcești sarascheriu pe Sară Husain-Pașea. PSEUDO-COSTIN, 1v-2r. Au trimis serascheriul, pe Peta, carile mărgînd au prădat toată Sileziia. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 2r, 12r, 24v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 71r, 78v, 145r. B: Au pecetluit armazarurile care au scris turcește la pașa seraschieariul. IST. Ț.R. Dupe aceasta au făcut serascher mare cu carele împreună au rînduit si pre alt pașă. IM 1730, 410v; cf. R. GRECEANU; IM 1730, 99r, 205v. Variante: sarascher(iu) (NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 1v-2r, 2r, 12r,24v; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE), saraschieriu (N. COSTIN), serascheariu (IST. Ț.R.), serascher(iu) (M. COSTIN; IST. Ț.R.). Etimologie: tc. serasker. Vezi și serascherlîc.
23. [DLRLV] SERASCHIER(IU) s.m. v. serascher.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL