1. [DEX '09] SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.
2. [MDA2] sărăntoc, ~oacă smf [At: GT (1839), 146 / V: (reg) ~tuc, ~rân~ / Pl: ~oci, ~oace / E: slv сиротъкъ] 1-2 (Pop; dep) Om (foarte) sărac (7). 3 (Reg) Cerșetor (1).
3. [DLRLC] SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. Om sărac. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. – Variantă: sărîntoc, -oacă (RETEGANUL, P. III 62) s. m. și f.
4. [MDA2] sărăntuc, ~ă smf vz sărăntoc
5. [MDA2] sărântoc, ~oacă smf vz sărăntoc
6. [DLRLC] SĂRÎNTOC, -OACĂ adj.[1] v. sărăntoc.
7. [Scriban] sărîntóc, -oácă adj. (vsl. siratŭkŭ, orfan [ca dobitoc d. dobytŭkŭ], de unde și ung. szarándok, zarándok, cerșitor, pelerin). Olt. Trans. Sărac, sărăcuț.
8. [DOOM 3] sărăntoc s. m., pl. sărăntoci
9. [DOOM 2] sărăntoc s. m., pl. sărăntoci
10. [DER] sărîntoc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan).
11. [DAR] sărăntoc, sărăntoacă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL