1. [Șăineanu, ed. VI] saraiu n. 1. palatul Sultanului: safundă n umbra mărețului saraiu AL.; 2. palatul Domnului: când se trezia Măria sa, el striga prin saraiu... AL.; 3. palat în genere: o pereche de case... saraiuri, nu glumă! FIL. [Turc. SARÁY, palat].
2. [DEX '09] SARAI s. n. v. serai.
3. [DEX '09] SERAI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦ P. gener. Palat. 2. (Reg.) Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. [Var.: sarai s. n.] – Din tc. saray, seray.
4. [MDA2] sarai sn vz serai
5. [MDA2] serai sn [At: (a. 1633) MAG. IST. IV, 318/25 / V: (înv) ~l, sar~ (Pl: saraie) / Pl: ~uri / E: tc seray, saray, fr sérail, ger Serail] 1 Palat1 al sultanului sau al marilor demnitari turci din Imperiul Otoman. 2 (Pgn) Palat1. 3 (Prc) Apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc Si: harem. 4 (Îvr) Locuință. 5-7 (Reg) Grajd (1-3). 8 Șopron (1).
6. [MDA2] serail sn vz serai
7. [DLRLC] SERAI, seraiuri, s. n. (Turcism învechit; și în forma sarai) 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci, p. ext. orice palat; (prin restricție) apartament destinat cadînelor într-un palat turcesc (v. harem). Prin mîndrele grădini în cer ridică Seraiuri albe cupole de aur. EMINESCU, O. IV 209. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. Nepoata sultanului, Copilița hanului... Pe sîrb iată că-l zărea Din serai de la zebrea. ALECSANDRI, P. P. 106. O să-mi fac o pereche de case să le întreacă pe ale armașului, saraiuri, bre! nu glumă. FILIMON, C. 172. ♦ Reședință; locuință. Aici se duseră la saraiul guvernatorului militar. Acest sarai era o casă veche, jumătate dărîmată. BOLINTINEANU, O. 267. Am văzut cu mare bucurie peștera sau, mai bine a zice, saraiul lui, mai bine întemeiat decît înainte. DRĂGHICI, R. 116. 2. (Regional) Șură, șopron. Strămurare a descălecat la al nouălea bordei, a dus calul sub un sarai șubred de stuf. SADOVEANU, N. P. 375. ♦ Cămară, hambar. (Poetic) S-au mișcat cu repejune pe drumeagul țarinii; le-a tăiat calea un popîndău ce-și aduna grîne în saraiul său subpămîntean. SADOVEANU, N. P. 46. – Variantă: sarai s. n.
8. [Șăineanu, ed. VI] Bosna-Serai n. numit și Seraievo, oraș în Bosnia cu 70.000 loc.
9. [Scriban] saráĭ și (rar) seráĭ n., pl. urĭ (turc. saraĭ, palat, d. pers. seraĭ, palat; ngr. sarai, alb. bg. sîrb. saráĭ; rus. [d tăt.] saráĭ, șopron. V. sarailie, carvasara. Cp. cu polată). Vechĭ. Palatu sultanuluĭ, al mareluĭ vizir, al unuĭ pașă, al domnilor româneștĭ orĭ al agenților româneștĭ la Constantinopol. Palat în general. Azĭ. Nord. Staul: gunoĭu adunat lîngă seraĭu vitelor (VR. 1923, 4, 24). Bas. (după rus.) Șopron, remiză. V. samalîc.
10. [Scriban] seráĭ V. saraĭ.
11. [DOOM 3] serai s. n., pl. seraiuri
12. [DOOM 2] serai s. n., pl. seraiuri
13. [MDO] serai
14. [IVO-III] seraiu, -iuri.
15. [DER] sarai (saraiuri), s. n. – Palat la turci. – Var. serai. Mr. sărae. Tc. (per.) saray (Eguilaz 493; Șeineanu, II, 314; Lokotsch 1842), cf. ngr. σεράγι, alb., bg., rus. sarai, it. serraglio, fr. sérail (› var.) sp. serrallo (REW 7595b).
16. [DE] SARAIU, com. în jud. Constanța, situată în NV pod. Casimcea, pe râul Topolog; 1.427 loc. (2005). Nod rutier. Pe terit. satului Dulgheru au fost descoperite vestigiile unei așezări rurale romane (vicus) în care s-a găsit o stelă funerară de tip dunărean, cu chenar de iederă.
17. [D.Religios] Sarai v. Visarion Sarai.
18. [DE] SARA (SARAï) (< în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.
19. [DE] SERÁI (SARᾹY) (< tc.) s. n. Palat al sultanului sau al marilor demnitari musumlani; printre cele mai cunoscute s. sunt: Alhambra (Spania), Topkapî (Turcia) și cele din Ᾱgrā și Delhi (India) ș.a.; p. restr. parte a palatului destinată cadânelor.
20. [DLRLV] SARAI(U) s. n. v. serai.
21. [DLRLV] SERAI s.n. (Mold., ȚR) Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci. A: Cei mai iscusiți îi bagă la saraiul împărătesc. URECHE. Palaturile și saraiurile lui cele minunate și de piatră încolțuratâ zidite. CD 1698. 10v. I-a închis pe tuspatru în serai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU ; cf. CD 1698, 9v; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-MUSTE; NECULCE: IM 1754, 6r, 7r, 9r, 145r; CD 1770, 10v, 11v; H 1771, 85v, 87v. 90v, 91r, 93r, 101r; H 1778, 5v, 10v, 12r,114r; H 17791, 47r, 83r, 147v, 153^{v: H 17792, 78r, 80v. B: Îl ținea în saraiurile împărătești ca pre al lui copil. IST. T.R. Luînd pre hamul cu frumoasă țerimonie l-a suit sus în serai. R. POPESCU. Merg la saraiul veziriului. IM 1730, 14r; cf. IM 1730, 9v, 12r, 204v. Variante: sarai(u) (URECHE; IST. T.R.; CD 1698, 9v, 10v; AXINTE URICARIUL; R. POPESCU; PSEUDO-MUSTE; IM 1730, 9v, 12r, 14r, 204v; NECULCE; IM 1754, 6r, 7v, 9r, 145r; CD 1770, 11v; H 1771 85v, 87v, 90v, 91r, 93v, 101r; H 1778, 5v, 10v, 12r, 114r; H 17791, 47r, 83r, 147v; H 17792, 78r, 80v), sărai (CD 1770, 10v; H 17791, 153v). Etimologie: tc. seray, saray.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL