1. [DEX '09] SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. [Pr.: -ra-i-. – Var.: (înv.) seralie s. f.] – Din tc. saraylı „ceea ce ține de palatul sultanului”.
2. [MDA2] sarailie sf [At: I. CR. II, 134 / V: (rar) ~igli, (înv) ser~, (reg) ~alie / E: tc sarayle „prăjitură de palat”] 1 Prăjitură făcută din foi subțiri (de plăcintă) rulate, cu umplutură de nuci, de alune sau de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau de miere. 2 (Mol; îf saralie) Plăcintă cu poale-n brâu, coaptă în tigaie.
3. [DEX '98] SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. [Pr.: -ra-i-. – Var.: (înv.) seralie s. f.] – Din tc. sarayli „ceea ce ține de palatul sultanului”.
4. [DLRLC] SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă, rulate, cu umplutură de nuci sau de migdale și îmbibate cu mult sirop de zahăr sau de miere. V. baclava. Mînca însă bine feluri moldovenești îmbielșugate și grase, isprăvind cu sarailii și baclavale turcești. SADOVEANU, Z. C. 107. Cînd veniră: sarailia și minciunile, cheful era în toi. STĂNOIU, C. I. 99. Masinca trimetea să scoată apă proaspătă de la puț și-i trata cu sarailie făcută de mîna ei. BASSARABESCU, V. 8.. Variantă: seralie (NEGRUZZI, S. I 286) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] sarailie f. plăcintă turcească cu fidea, miere și zahăr: iaurt, sarailii, baclavale NEGR. [Turc. SARAILY, lit. plăcintă de saraiu].
6. [Scriban] sarailíe f. (turc. saraĭly, de la saraĭ, rob saŭ roabă, liberată din seraĭ. V. seraĭ). Un fel de prăjitură făcută ca și baclavaŭa, dar învălătucită.
7. [DEX '09] SERALIE s. f. v. sarailie.
8. [MDA2] saraigli sf vz sarailie
9. [MDA2] saralie sf vz sarailie
10. [MDA2] seralie sf vz sarailie
11. [DOOM 3] sarailie (desp. -ra-i-) s. f., art. sarailia, g.-d. art. sarailiei; pl. sarailii, art. sarailiile (desp. -li-i-)
12. [DOOM 2] sarailie (-ra-i-) s. f., art. sarailia, g.-d. art. sarailiei; pl. sarailii, art. sarailiile
13. [DER] sarailie (sarailii), s. f. – Prăjitură orientală pe bază de miere și nuci. – Megl. sărliia. Tc. saraili (Șeineanu, II, 314).
14. [GER] seralie Dicționarele noastre înregistrează fără nici o explicație, alături de sarailie, varianta seralie, întîlnită la C. Negruzzi. Ea nu poate fi despărțită de forma bulgărească сералии, care nu figurează în РСБКЕ, dar am cunoscut-o personal pe listele de mîncare în Bulgaria. Paralel cu sarai, de origine turcească, circulă și serai (gr. σεράγι, alături de σαράγι), din pers. seray, care e și la baza formei turcești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL