1. [DEX '09] SĂRĂCIRE s. f. Faptul de a sărăci. – V. sărăci.
2. [MDA2] sărăcire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~ri / E: sărăci[1]] 1 Pierdere a averii sau bunăstării, a bunurilor materiale necesare vieții. 2 Scădere, împuținare a trăsăturilor calitative, a valorii, a semnificațiilor etc.
3. [DLRLC] SĂRĂCIRE, sărăciri, s. f. Faptul de a sărăci, de a deveni sărac. Cu atît sînt mai mari profiturile capitaliștilor, cu cît se adîncește sărăcirea oamenilor muncii, cu cît partea ce revine acestora din venitul național este mai scăzută. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712.
4. [DEX '09] SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.
5. [MDA2] sărăci [At: VARLAAM, C. 333 / Pzi: ~cesc / E: sărac] 1-2 vtr (Reg) A face să ajungă (sau a ajunge) orfan. 3-4 vit A-și pierde (sau a face să-și piardă) avutul, bunăstarea, bunurile materiale necesare vieții, ajungând sărac (7). Si: (îrg) sărmăni. 5-6 vit A decădea, a regresa (sau a face să decadă, să regreseze) din punct de vedere economic. 7-8 vit A (se) reduce (mult) în cantitate, în număr Si: a (se) împuțina. 9-10 vit (Îrg; udp „de”) A ajunge (sau a face să fie lipsit ) (în totalitate sau în parte) de... 11 vt (C. i. pământul, solul) A face să devină neroditor, nefertil, sărac (32). 12 vt A face să-și piardă din calitate, din valoare, din semnificații etc. (în urma simplificării, a schematizării). 13 vr (Îrg) A se văita, a se căina (considerându-se sărac) Si: (reg) a (se) compătimi.
6. [DLRLC] SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge sărac, a-și pierde avutul. N-au sărăcit părinții mei? C. PETRESCU, A. R. 34. Toți sărăceau, numai el se îmbogățea. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Dacă bei făr’ de măsură... Lucrul nu-l mai isprăvești Și la urmă sărăcești. BIBICESCU, P. P. 223. ♦ Tranz. A aduce (pe cineva) în stare de sărăcie, a face (pe cineva) să-și piardă averea. Pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic. RETEGANUL, P. V 16. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie (care-l sărăciseră de tot cu judecățile), scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. Romîn Grue Grozovanul... care-a sărăcit pe Hanul. ALECSANDRI, P. P. 77. ♦ Tranz. (Cu complementul «pămînt») A face neroditor, a secătui. Plantele... i-au supt (pămîntului) toată vlaga și l-au sărăcit. La TDRG. 2. Tranz. A lipsi (pe cineva) de ceva, a lua (cuiva) ceva. Ca mărul lîngă drum, N-are pace nicidecum. Cîți trec... de crăngi îl sărăcesc. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ A împuțina. Cum o să vă dau la cîni!.. Cum zicea, așa făcea, Rău pe turci îi sărăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. 3. Tranz. (Învechit și popular) A lăsa (pe cineva) orfan, a lipsi pe cineva de părinți. Gîtul [soției] jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcut? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit. BIBICESCU, P. P. 345. 4. Tranz. (Regional) A compătimi. Pe drum cine trecea, Tot pe Badiul sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.
7. [Șăineanu, ed. VI] sărăcì v. 1. a aduce la sărăcie: el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac: toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan: copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.
8. [Scriban] sărăcésc v. tr. (d. sărac). Reduc în sărăcie, prefac în sărăcie: Jidaniĭ sărăcesc țările care-ĭ primesc. V. intr. Ajung sărac: bogațiĭ aŭ sărăcit și aŭ flămînzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac: m’am sărăcit pe mine pentru eĭ.
9. [DOOM 3] sărăcire s. f., g.-d. art. sărăcirii
10. [DOOM 2] sărăcire s. f., g.-d. art. sărăcirii
11. [DOOM 3] sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, 3 sg. sărăcește, imperf. 1 sărăceam; conj. prez. 1 sg. să sărăcesc, 3 să sărăcească
12. [DOOM 2] sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, imperf. 3 sg. sărăcea; conj. prez. 3 să sărăcească
13. [DE] SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multă bogăție (de cuvinte) sărăcește substanța (operei literare) – Boileau, „Art poétique”, III.
14. [Argou] A SĂRĂCI a ajunge la covrigi / la pepeni, a ieși la pepeni, a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol, a scoate la covrigi / pepeni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL