1. [MDA2] sărăcește av [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/2 / E: sărac + -ește] 1 Ca un om sărac (7). 2 În felul oamenilor săraci. 2 În sărăcie.
2. [DEX '09] SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.
3. [MDA2] sărăci [At: VARLAAM, C. 333 / Pzi: ~cesc / E: sărac] 1-2 vtr (Reg) A face să ajungă (sau a ajunge) orfan. 3-4 vit A-și pierde (sau a face să-și piardă) avutul, bunăstarea, bunurile materiale necesare vieții, ajungând sărac (7). Si: (îrg) sărmăni. 5-6 vit A decădea, a regresa (sau a face să decadă, să regreseze) din punct de vedere economic. 7-8 vit A (se) reduce (mult) în cantitate, în număr Si: a (se) împuțina. 9-10 vit (Îrg; udp „de”) A ajunge (sau a face să fie lipsit ) (în totalitate sau în parte) de... 11 vt (C. i. pământul, solul) A face să devină neroditor, nefertil, sărac (32). 12 vt A face să-și piardă din calitate, din valoare, din semnificații etc. (în urma simplificării, a schematizării). 13 vr (Îrg) A se văita, a se căina (considerându-se sărac) Si: (reg) a (se) compătimi.
4. [DLRLC] SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge sărac, a-și pierde avutul. N-au sărăcit părinții mei? C. PETRESCU, A. R. 34. Toți sărăceau, numai el se îmbogățea. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Dacă bei făr’ de măsură... Lucrul nu-l mai isprăvești Și la urmă sărăcești. BIBICESCU, P. P. 223. ♦ Tranz. A aduce (pe cineva) în stare de sărăcie, a face (pe cineva) să-și piardă averea. Pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic. RETEGANUL, P. V 16. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie (care-l sărăciseră de tot cu judecățile), scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. Romîn Grue Grozovanul... care-a sărăcit pe Hanul. ALECSANDRI, P. P. 77. ♦ Tranz. (Cu complementul «pămînt») A face neroditor, a secătui. Plantele... i-au supt (pămîntului) toată vlaga și l-au sărăcit. La TDRG. 2. Tranz. A lipsi (pe cineva) de ceva, a lua (cuiva) ceva. Ca mărul lîngă drum, N-are pace nicidecum. Cîți trec... de crăngi îl sărăcesc. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ A împuțina. Cum o să vă dau la cîni!.. Cum zicea, așa făcea, Rău pe turci îi sărăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. 3. Tranz. (Învechit și popular) A lăsa (pe cineva) orfan, a lipsi pe cineva de părinți. Gîtul [soției] jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcut? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit. BIBICESCU, P. P. 345. 4. Tranz. (Regional) A compătimi. Pe drum cine trecea, Tot pe Badiul sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.
5. [Șăineanu, ed. VI] sărăcì v. 1. a aduce la sărăcie: el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac: toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan: copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.
6. [Scriban] sărăcésc v. tr. (d. sărac). Reduc în sărăcie, prefac în sărăcie: Jidaniĭ sărăcesc țările care-ĭ primesc. V. intr. Ajung sărac: bogațiĭ aŭ sărăcit și aŭ flămînzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac: m’am sărăcit pe mine pentru eĭ.
7. [DOOM 3] sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, 3 sg. sărăcește, imperf. 1 sărăceam; conj. prez. 1 sg. să sărăcesc, 3 să sărăcească
8. [DOOM 2] sărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcesc, imperf. 3 sg. sărăcea; conj. prez. 3 să sărăcească
9. [DE] SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multă bogăție (de cuvinte) sărăcește substanța (operei literare) – Boileau, „Art poétique”, III.
10. [Argou] A SĂRĂCI a ajunge la covrigi / la pepeni, a ieși la pepeni, a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol, a scoate la covrigi / pepeni.
11. [DAR] sărăcește adv. (înv. și reg.) ca un om sărac; în felul oamenilor săraci; în sărăcie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL