1. [DEX '09] SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu) Nume dat musulmanilor din vestul Europei. 2. Adj. care aparține sarazinilor (1), referitor la sarazini. – Din fr. sarrasin.
2. [MDA2] sarazin, ~ă [At: FL. D. (1680), 73V /14 / V: (rar) ~acin, (înv) ~acen, ~achin / Pl: ~i, ~e / E: fr sarrazin, ngr Σαρακηνός, lat saracenus, cf sărăcin2] 1 smf (Ant) Persoană care făcea parte din populația Arabiei apusene și sudice Si: (înv) sărăcin2 (1). 2 smf (În evul mediu) Arab (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin2 (2). 3 smf (Pex) Musulman (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin2 (3). 4 a Specific sarazinilor (1) Si: (înv) sărăcin2 (4). 5 a Privitor la sarazini (1) Si: (înv) sărăcin2 (5). 6 a Care aparține sarazinilor Si: (înv) sărăcin2 (6).
3. [DEX '98] SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.
4. [DLRLC] SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat în evul mediu de către popoarele occidentale musulmanilor din Europa și din Africa.
5. [MDN '00] SARAZIN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin)
6. [MDA2] saracen, ~ă smf, a vz sarazin
7. [MDA2] sarachin, ~ă smf, a vz sarazin
8. [MDA2] saracin2, ~ă smf, a vz sarazin
9. [Șăineanu, ed. VI] Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume dat în evul-mediu Arabilor cari invadară Europa și Africa.
10. [Șăineanu, ed. VI] Sarazini m. pl. V. Saraceni.
11. [DOOM 3] sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine
12. [DOOM 2] sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine
13. [DE] SARAZIN (SARRAZIN) [sarazẽ], Jacques (1588-1660), sculptor francez. A lucrat mulți ani la Roma pentru cardinalul Aldobrandini, unde a decorat numeroase fântâni și vila Frascati. Unul dintre fondatorii (1648) Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. Prin lucrările executate la Luvru și Chantilly anunță apariția clasicismului.
14. [DE] SARAZÍNI (SARACENI) (< gr. sarakenoï, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL