Definiție și ce înseamnă săracan

1. [DEX '09] SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

2. [MDA2] săracan sm vz sărăcan

3. [Șăineanu, ed. VI] săràcan a. Mold. foarte sărac; săracan de mine! exclamațiune de mare nenorocire (adesea cu o nuanță comică).

4. [DEX '09] ARACAN s. m. v. sărăcan.

5. [DEX '09] IRACAN s. m. v. sărăcan.

6. [DEX '09] ÎRACAN s. m. v. sărăcan.

7. [DEX '09] SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

8. [DEX '09] SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

9. [MDA2] aracan sm vz sărăcan

10. [MDA2] iracan sm vz sărăcan

11. [MDA2] îracan sm[1] vz sărăcan

12. [MDA2] îracande s vz sărăcan

13. [MDA2] îrăcan sm vz sărăcan

14. [MDA2] sărăcan, ~ă smf [At: CREANGĂ, O. 33 / V: sărac~, serac~[1] sn, sireic~ smf, arac~, ărac~, irac~, îrac~ sm / Pl: ~i, ~e / E: sărac + -an, cf săraca-mi de mine] (Pop; uneori cu sens afectiv) 1-3 Om sărac (7, 9, 12).

15. [MDA2] seracan sm vz sărăcan[1]

16. [MDA2] sireican, ~ă smf vz sărăcan

17. [DEX '98] ARACAN s. m. v. săracan.

18. [DLRLC] SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireican, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

19. [DLRLC] SIREICAN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

20. [Scriban] sireĭcánu V. sĭreacu.

21. [DOOM 3] !sărăcan (pop.) s. m., pl. sărăcani

22. [DOOM 2] sărăcan (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sărăcană, pl. sărăcane

23. [GER] săracan Expresia săracan de mine a fost corect explicată de acad. Iorgu Iordan, Stilistica, p. 36, împotriva părerii lui Tiktin și a celei formulate mai explicit de mine (BL, IV (1936), p. 112; DU inventează chiar un adjectiv săràcan „foarte sărac”): punctul de plecare este în săraca-mi de mine. O dovadă că această explicație este justă ne-o aduce o paralelă exactă din aromînă : mărata-n' de mine (Th. Capidan, Aromînii p. 408). Cum se vede, aici a fost păstrat caracterul muiat al lui n < m, ceea ce exclude ipoteza formării cu un sufix -an,.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] săpucă sf [At: ALR SN I h 28/353 / Pl: ~uche / E: sapă1 […]
[MDA2] săpuior sm [At: BORZA, D. 156 / P: ~i / E: săpun + -ior] […]
[MDA2] săpuliță sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: sapă1 + -uliță] […]
1. [DEX '09] SĂPUN, (2) săpunuri, s. n. 1. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași […]
1. [DEX '09] SĂPUNAR, săpunari, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care se ocupă […]
1. [MDA2] săpunare sf [At: VALIAN. V / V: ~nară / Pl: ~nări / E: […]
1. [DEX '09] SĂPUNARIȚĂ, săpunarițe, s. f. (Bot.) Odagaci (Saponaria officinalis). – Săpun + suf. […]
1. [DEX '09] SĂRĂCIME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro