1. [DEX '09] SĂPUNEALĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni, săpunit1. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. – Săpuni + suf. -eală.
2. [MDA2] săpuneală sf [At: SBIERA, F. S. 132 / V: (reg) sapon~, sap~, sorpon~, surp~ / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: săpuni + -eală] 1 (Rar) Săpunire (1). 2 (Mpl; la singular de obicei csc) Clăbuc (sau spumă) de săpun (1). 3 (Mpl; la singular de obicei csc) Apă cu săpun (1). 4 (Fam; fig) Mustrare severă. 5 (Îlv) A-i trage (sau a-i da) o ~ (cuiva) A certa aspru (pe cineva). 6 (Rar; îal) A bate pe cineva. 7 (Îe) A primi (sau a încasa, a mânca) (o) ~ A fi (aspru) dojenit, certat, criticat. 8 (Bot; reg; îf soponeală) Ochiul-boului (Aster alpinus). 9 (Bot; reg; îf soponeală) Săpunele (7) (Aster laevigatus).
3. [DEX '98] SĂPUNEALĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni; săpunit1. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. – Săpuni + suf. -eală.
4. [DLRLC] SĂPUNEALĂ, (2) săpuneli și săpunele, s. f. 1. Acțiunea de a săpuni; săpunit. ♦ Fig. Mustrare, dojană, observație aspră. Să ne lămurim și să mi te răfuiesc!... începu Coco Conduraky, potrivindu-și manșetele rotunde și tari, ca și cum ar fi voit să le suflece pentru grozava săpuneală pe care o pregătea. C. PETRESCU, A. R. 32. ◊ Expr. A trage (cuiva) o săpuneală = a mustra, a dojeni (pe cineva), a face (cuiva) o critică aspră. 2. (Transilv.; numai la pl.) Spumă de săpun; clăbuci. Din săpuneli, răsăreau țepoși perii mari ai bărbii. V. ROM. martie 1952, 161. – Variantă: (Mold., Transilv.) soponeală (BIBICESCU, P. P. 275) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] săpuneală f. fam. fig. frecuș.
6. [Scriban] săpuneálă f., pl. e. Acțiunea de a săpuni. Fig. Iron. Frecuș, perdaf, ocară, țeapănă: ĭ-a tras o săpuneală.
7. [MDA2] soponeală sf vz săpuneală
8. [MDA2] sopuneală sf vz săpuneală
9. [MDA2] sorponeală sf vz săpuneală
10. [MDA2] supuneală sf vz săpuneală
11. [DLRLC] SOPONEALĂ s. f. v. săpuneală.
12. [DOOM 3] săpuneală s. f., g.-d. art. săpunelii; pl. săpuneli
13. [DOOM 2] săpuneală s. f., g.-d. art. săpunelii; pl. săpuneli
14. [IVO-III] săpuneală, -neli.
15. [Argou] a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat.
16. [Argou] a trage (cuiva) o săpuneală expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL