1. [DEX '09] SAPROPEL, sapropeluri, s. n. Nămol bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri), și care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.
2. [MDA2] sapropel sn [At: ENC. AGR. IV, 584 / Pl: ~uri / E: fr sapropel] Mâl bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format pe fundul apelor sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri).
3. [DEX '98] SAPROPEL, sapropeluri, s. n. Mâl bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri), și care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.
4. [DN] SAPROPEL s.n. Nămol format în lagune și în mări din planctonul care a trăit în apele acestora. [Pl. -luri. / < germ. Sapropel, cf. gr. sapros – putred, pelos – mîl].
5. [MDN '00] SAPROPEL s. n. mâl pe fundul apelor, cu substanțe în curs de putrezire. (< fr. sapropel)
6. [DOOM 3] sapropel (desp. -pro-) s. n., pl. sapropeluri
7. [DOOM 2] sapropel (-pro-) s. n., pl. sapropeluri
8. [Petro-Sedim] sapropel, (engl.= sapropel) sediment mâlos, neconsolidat, bogat în substanțe organice (resturi vegetale, alge, zooplancton etc.), în curs de descom-punere, acumulat pe fundul lacurilor și mărilor, într-un mediu anoxigenic (euxinic). S., prin îngropare și diageneză, poate trece în → roci bituminoase (generatoare de hidrocarburi naturale). sapropelit, (engl.= sapropelite) 1. rocă pelitică de culoare neagră, cu conținut ridicat de min. argiloase și subst. bituminoase. Când fracțiunea pelitică este înlocuită cu o fracțiune mai grosieră, roca devine un sapropsamit; 2. var. de cărbune bituminos bogat în grăsimi și substanțe proteice (ex.: → boghead). Sin. cărbune sapropelic.
9. [DETS] SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL